Minsky (1992) clasifică debitorii după capacitatea fluxurilor de numerar de a acoperi datoria: finanțarea hedge acoperă dobînda și principalul, finanțarea speculativă doar dobînda, iar finanțarea Ponzi nici dobînda, astfel încît rambursarea depinde de creșterea prețului activului. O perioadă lungă de stabilitate mută ponderea debitorilor spre finanțarea speculativă și Ponzi. Kindleberger & Aliber (2005) descriu aceeași dinamică drept o secvență: șoc inițial (displacement), avînt, euforie, tensiune și panică. Mania lalelelor, bulele Mării Sudului și Mississippi din 1720 și crahul din 1929 arată însă de ce o bulă este greu de recunoscut: ca să numim un preț bulă, avem nevoie de un model al valorii fundamentale, iar testul trebuie să funcționeze pe o singură serie de timp, în timp real, înainte de panică.
Testele de explozivitate răspund la a doua cerință. Pe raportul preț/dividend S&P (Standard & Poor's) Composite, lunar din 1871 pînă în 2026, statistica GSADF (Generalised Sup Augmented Dickey–Fuller) a lui Phillips, Shi & Yu (2015a) este 3,41, față de valoarea critică de 95% de 2,39, în timp ce testul ADF (Augmented Dickey–Fuller) pe întregul eșantion, cu valoarea −1,11, nu detectează nimic. Datarea găsește episoadele nov. 1928–sept. 1929 și mai 1997–aug. 2001. Vîrful dot-com al raportului este 90,2, în aug. 2000, față de o medie pe termen lung de 29,8, dar maximul din eșantion, 91,2 în mai 2026, nu cade în niciun episod: un raport mare nu este neapărat exploziv.
A doua întrebare este dacă o creștere bruscă anunță un crah. În datele de industrie ale lui Greenwood, Shleifer & You (2019), replicate în curs, după o creștere de peste 100% a urmat un crah de 40% în 45% din cazuri, cu un interval de încredere (CI, confidence interval) de 95% de [27%, 62%], față de 11% pentru o lună-industrie oarecare. Randamentul mediu din următorii doi ani nu diferă însă semnificativ de zero, deci creșterile măresc riscul unui crah, nu pierderea previzibilă. Creditul care finanțează avîntul, mecanismul lui Minsky, apare în studiul lui Greenwood, Hanson, Shleifer & Sørensen (2022): în replicarea din curs, după o creștere rapidă a creditului și a prețurilor (R-zone), o criză a gospodăriilor începe în trei ani în 34% din cazuri, față de 4% în perioadele normale, pe baza a doar 25 de crize.
Aprofundările și Anexa sînt lectură pentru familiarizare.