Serii de timp

Capitolul 7 · Cointegrare și modele VECM

În stînga este slide-ul din curs, în dreapta aceeași figură sau același tabel, calculat în browser din aceleași date. Butonul ▶ modifică parametrul pas cu pas; casetele „Exemplu rezolvat” refac calculul cu cifrele capitolului.

Ideea de cointegrare · Metoda Engle–Granger în doi pași · Modele cu corecția erorii · Modelul VECM și teorema de reprezentare a lui Granger · Testele Johansen · Estimarea și interpretarea lui β și α · Prognoza: VECM sau VAR în diferențe? · Exemple economice: paritate și rate ale dobînzii · O aplicație: pairs trading

Ideea de cointegrare

Femeia beată și cîinele ei prin simulare

Slide-ul 8: Femeia beată și cîinele ei prin simulare
Slide-ul 8
    Întrebare pentru sală Setați c = d = 0: nici femeia, nici cîinele nu mai corectează distanța. Ce p-value dă ADF pentru distanța y − x?
    Răspuns

    0,261: rădăcina unitară nu se mai respinge. Fără corecție, y − x este diferența a două mersuri aleatoare independente, deci tot un mers aleator; abaterea standard a distanței crește de la 1,86 la 7,07. Cu c = 0,15 și d = 0,25, ρ = 0,6 și p < 0,001: corecția erorii, nu faptul că ambele serii pornesc din același loc, ține distanța mărginită.

    Patru perechi de serii cu trend

    Slide-ul 13: Patru perechi de serii cu trend
    Slide-ul 13
      Întrebare pentru sală Eliminați primele 50% din fiecare eșantion. Mai respinge Engle–Granger „fără cointegrare” la 5% pentru consumul și PIB-ul SUA?
      Răspuns

      Nu: τ = −1,95, p = 0,553 pe ultimele 102 trimestre, față de τ = −3,54, p = 0,029 pe 203. Cu jumătate din date și abateri de durata unor ani, testul are puțină putere; p mare înseamnă că relația nu se separă de zgomot pe acest eșantion, nu că nu există. Pentru bănci testul rămîne sub 5% (p = 0,044).

      Metoda Engle–Granger în doi pași

      Distribuția în ipoteza nulă prin simulare

      Slide-ul 19: Distribuția în ipoteza nulă prin simulare
      Slide-ul 19
        Întrebare pentru sală Treceți la T = 50. Cu valoarea critică Dickey–Fuller de 5%, ce proporție din eșantioanele cu 2 variabile ar respinge o ipoteză nulă adevărată?
        Răspuns

        14,2%, aproape ca la T = 200 (14,5%), și 30,0% cu 3 variabile. Distorsiunea vine din faptul că OLS alege b̂ pentru a face reziduurile cît mai mici, nu din lungimea eșantionului; la T = 50 valoarea critică corectă pentru 2 variabile este −3,46 (cuantila simulată −3,41), față de −2,92 în tabelul Dickey–Fuller.

        Valorile critice ale testului Engle–Granger

        Slide-ul 21: Valorile critice ale testului Engle–Granger
        Slide-ul 21
          Întrebare pentru sală Treceți la T = 50. Cît este valoarea critică de 5% pentru n = 2, cu constantă?
          Răspuns

          −3,46, față de −3,34 asimptotic și −3,37 la T = 200. La eșantioane mici distribuția statisticii este mai deplasată spre stînga, deci valorile critice sînt mai negative; tabelul Dickey–Fuller (−2,92 la T = 50) ar fi și mai departe de cea corectă.

          Exemplu rezolvat: consumul și venitul în SUA

          Slide-ul 23: Exemplu rezolvat: consumul și venitul în SUA
          Slide-ul 23

          Exemplu rezolvat

          \[c_t=a+b\,y_t+u_t\ \text{(OLS)},\qquad \Delta\hat u_t=\gamma\,\hat u_{t-1}+\textstyle\sum_{j=1}^{k}\delta_j\Delta\hat u_{t-j}+e_t,\qquad \tau=\hat\gamma/\mathrm{SE}(\hat\gamma)\]
              Întrebare pentru sală Terminați eșantionul în 1985. Se respinge „fără cointegrare” la 5%?
              Răspuns

              Nu: τ = −3,00 față de valoarea critică Engle–Granger −3,39 (p = 0,111), pe 108 trimestre. Cu valoarea Dickey–Fuller (−2,89) s-ar respinge, greșit. R² rămîne peste 0,99 și panta 1,072, dar nici R² mare, nici o pantă apropiată de 1 nu dovedesc cointegrarea.

              Reziduurile din pasul 1

              Slide-ul 24: Reziduurile din pasul 1
              Slide-ul 24
                Întrebare pentru sală Eliminați primele 50% din fiecare eșantion. Scade autocorelația de ordinul 8 a reziduurilor consumului?
                Răspuns

                Nu: crește de la 0,31 la 0,46, iar pentru randamente ρ̂(12) crește de la 0,58 la 0,62. În a doua jumătate a eșantioanelor abaterile de la relația pe termen lung durează mai mult; persistența reziduurilor depinde de perioada aleasă, de aceea decizia o dă testul, nu forma ACF.

                Engle–Granger și Phillips–Ouliaris pe date reale

                Slide-ul 26: Engle–Granger și Phillips–Ouliaris pe date reale
                Slide-ul 26

                Exemplu rezolvat

                \[\Delta\hat u_t=\gamma\,\hat u_{t-1}+\textstyle\sum_{j=1}^{k}\delta_j\Delta\hat u_{t-j}+e_t,\qquad \tau=\dfrac{\hat\gamma}{\mathrm{SE}(\hat\gamma)}\ \text{față de valoarea critică Engle–Granger}\]
                    Întrebare pentru sală Eliminați primele 30% din fiecare eșantion. Mai lipsește dovada de cointegrare pentru TLV pe BRD din 2010?
                    Răspuns

                    Nu: τ = −3,98, p = 0,008 (Phillips–Ouliaris p = 0,001), față de p = 0,622 pe tot eșantionul din 2010. Fără anii 2010–2014 relația dintre cele două bănci apare; aceeași pereche dă verdicte opuse după data de început, de aceea alegerea eșantionului după ce ați văzut datele este data snooping.

                    Modele cu corecția erorii

                    Viteza de ajustare și timpul de înjumătățire

                    Slide-ul 32: Viteza de ajustare și timpul de înjumătățire
                    Slide-ul 32

                    Exemplu rezolvat

                    \[u_h=(1+\gamma)^h u_0,\qquad (1+\gamma)^{h_{1/2}}=0{,}5\ \Rightarrow\ h_{1/2}=\frac{\ln 0{,}5}{\ln(1+\gamma)}\]
                        Întrebare pentru sală Setați γ = −0,5. Cît este timpul de înjumătățire?
                        Răspuns

                        O perioadă: ln 0,5/ln 0,5 = 1. Jumătate din abatere dispare la fiecare pas, deci după o perioadă rămîne exact jumătate. Regula 1/|γ| = 2 ar presupune o ajustare liniară, nu geometrică.

                        Timpi de înjumătățire: teorie și estimări

                        Slide-ul 33: Timpi de înjumătățire: teorie și estimări
                        Slide-ul 33
                          Întrebare pentru sală Terminați eșantioanele în 1990. Cît devine timpul de înjumătățire al ECM-ului pentru consum?
                          Răspuns

                          27 de trimestre: γ̂ = −0,025, cu t = −0,66, față de 14,3 trimestre și t = −1,75 pînă în 2009. Pe 1959–1990 termenul de corecție nu se separă de zgomot, iar un γ̂ mic în modul dă un timp de înjumătățire lung și imprecis. Pentru randamentul la 10 ani, pînă în 1990: γ̂ = −0,048 (t = −4,58), 13,9 luni.

                          Exemplu rezolvat: un trimestru de consum

                          Slide-ul 35: Exemplu rezolvat: un trimestru de consum
                          Slide-ul 35

                          Exemplu rezolvat

                          \[\Delta c_t=c+\delta_0\,\Delta y_t+\gamma\,\hat u_{t-1}+\dots,\qquad \hat u_{t-1}=c_{t-1}-\hat a-\hat b\,y_{t-1}\]
                              Întrebare pentru sală Setați abaterea ût−1 = −2 (consumul sub echilibru), cu venitul +1%. Cît devine creșterea prognozată a consumului?
                              Răspuns

                              1,05%: 0,418 + 0,537 × 1 + (−0,047) × (−2) = 0,418 + 0,537 + 0,095. Cînd consumul este sub echilibru, termenul de corecție îl împinge în sus, cu aceeași mărime cu care îl frîna în exemplul din curs (0,86%).

                              Modelul VECM și teorema de reprezentare a lui Granger

                              Exemplu rezolvat: un VECM cu două variabile

                              Slide-ul 42: Exemplu rezolvat: un VECM cu două variabile
                              Slide-ul 42

                              Exemplu rezolvat

                              \[\Delta\mathbf y_t=\alpha\beta^\top\mathbf y_{t-1}+\mathbf u_t,\quad \beta=(1,-1)^\top,\quad z_t=\beta^\top\mathbf y_t=(1+\beta^\top\alpha)\,z_{t-1}+u_{1t}-u_{2t}\]
                                  Întrebare pentru sală Setați α₂ = −0,1 (cu α₁ = −0,1). Mai revine decalajul y₁ − y₂ la zero?
                                  Răspuns

                                  Nu: 1 + βᵀα = 1 + α₁ − α₂ = 1 − 0,1 + 0,1 = 1, deci zt = zt−1 + u₁t − u₂t este un mers aleator. Ambele variabile scad cînd y₁ > y₂, cu aceeași viteză, deci decalajul nu se închide: contează βᵀα, nu semnul fiecărui α.

                                  Testele Johansen

                                  Exemplu rezolvat: de la valori proprii la statistici

                                  Slide-ul 48: Exemplu rezolvat: de la valori proprii la statistici
                                  Slide-ul 48

                                  Exemplu rezolvat

                                  \[\lambda_{\mathrm{trace}}(r)=-T\sum_{i=r+1}^{n}\ln(1-\hat\lambda_i),\qquad \lambda_{\max}(r)=-T\ln(1-\hat\lambda_{r+1}),\qquad T=n_{\mathrm{obs}}-k-1\]
                                      Întrebare pentru sală Terminați eșantionul în 2010. Ce rang dă testul urmei?
                                      Răspuns

                                      Rangul 1: λtrace(0) = 45,5 > 29,80, dar λtrace(1) = 14,5 < 15,49, pe T = 609. Pe 1960–2026 rangul este 2. Cu mai puține observații a doua relație, foarte persistentă, nu se mai separă de o rădăcină unitară; rangul ales de test depinde și de puterea lui, nu doar de structura datelor.

                                      Testele Johansen pe trei sisteme

                                      Slide-ul 49: Testele Johansen pe trei sisteme
                                      Slide-ul 49
                                        Întrebare pentru sală Cu k = 4 diferențe întîrziate în toate sistemele, ce rang dă testul urmei pentru producția, consumul și investițiile SUA?
                                        Răspuns

                                        Rangul 1: λtrace(0) = 37,5 > 29,80, iar λtrace(1) = 15,3 < 15,49, față de rangul 0 cu k = 1 (28,9, un rezultat la limită). Numărul de laguri schimbă verdictul; pentru cele trei monede rangul rămîne 0 (28,1).

                                        Cazul termenilor determiniști schimbă răspunsul

                                        Slide-ul 51: Cazul termenilor determiniști schimbă răspunsul
                                        Slide-ul 51
                                          Întrebare pentru sală Porniți eșantionul în 1990. Ce rang dă cazul 5 (constantă și trend)?
                                          Răspuns

                                          Rangul 1: λtrace = 41,4, apoi 11,1 < 18,40, față de rangul 3 pe 1960–2026. Pe tot eșantionul trendul liniar absoarbe scăderea randamentelor după 1981, iar testul ajunge să declare fiecare randament staționar în jurul unui trend; pe eșantionul de după 1990 toate cele trei cazuri dau rangul 1.

                                          Estimarea și interpretarea lui β și α

                                          Modelul VECM al structurii la termen

                                          Slide-ul 54: Modelul VECM al structurii la termen
                                          Slide-ul 54
                                            Întrebare pentru sală Terminați eșantionul în decembrie 2000. Cît devine panta randamentului la 10 ani în prima relație de echilibru?
                                            Răspuns

                                            −0,954, față de −1,046 pe 1960–2026; în a doua relație −0,988 față de −1,045. Ambele rămîn aproape de −1, deci echilibrele sînt tot aproape spread-urile i⁽¹⁾ − i⁽¹⁰⁾ și i⁽⁵⁾ − i⁽¹⁰⁾. Cu β̂ super-consistent, o diferență de 0,09 pe 40 de ani de date este o schimbare reală a eșantionului, nu doar zgomot de estimare.

                                            Coeficienții de ajustare

                                            Slide-ul 56: Coeficienții de ajustare
                                            Slide-ul 56

                                            Exemplu rezolvat

                                            \[\mathbf z_t=\hat\beta^\top\mathbf y_t,\qquad \mathbf z_t=(I+\hat\beta^\top\hat\alpha)\,\mathbf z_{t-1}+\dots,\qquad h_{1/2}=\frac{\ln 0{,}5}{\ln|\lambda|}\]
                                                Întrebare pentru sală Terminați eșantionul în decembrie 2000. Mai pare randamentul la 1 an slab exogen?
                                                Răspuns

                                                Nu: t = 2,10 și −3,10 pentru cele două erori de echilibru, față de −0,82 și 0,31 pe 1960–2026. Înainte de 2001 și randamentul scurt reacționa la abaterile de la echilibru; exogenitatea slabă a capătului scurt apare pe eșantionul care include politica monetară cu dobînzi aproape de zero.

                                                Funcțiile de răspuns la impuls ale modelului VECM

                                                Slide-ul 57: Funcțiile de răspuns la impuls ale modelului VECM
                                                Slide-ul 57
                                                  Întrebare pentru sală Terminați eșantionul în decembrie 2005. Revin la zero, după 60 de luni, răspunsurile la un șoc pe randamentul la 1 an?
                                                  Răspuns

                                                  Nu: +0,30, +0,30 și +0,29 puncte procentuale pentru 1, 5 și 10 ani (la impact 0,41, 0,27, 0,21). Cu un singur trend comun, șocul mută nivelul tuturor randamentelor permanent, iar răspunsurile devin aproape egale pentru că spread-urile revin la medie; aceeași formă apare și pe 1960–2026 (0,37, 0,36, 0,33).

                                                  Prognoza: VECM sau VAR în diferențe?

                                                  VECM față de un VAR în diferențe, în afara eșantionului

                                                  Slide-ul 62: VECM față de un VAR în diferențe, în afara eșantionului
                                                  Slide-ul 62
                                                    Întrebare pentru sală Porniți evaluarea în 2005. Mai cîștigă VECM-ul la spread-ul 10 ani − 1 an la orizontul de 36 de luni?
                                                    Răspuns

                                                    Da: RMSE relativ 0,83 (75 de origini), față de 0,74 de la 1990, iar VAR-ul în diferențe rămîne la 1,00. Pentru nivelul randamentului la 1 an, VECM-ul nu bate mersul aleator (1,05 la 36 de luni). Cointegrarea ajută la prognoza relației, nu a trendului comun.

                                                    Exemple economice: paritate și rate ale dobînzii

                                                    PPP pentru leu

                                                    Slide-ul 66: PPP pentru leu
                                                    Slide-ul 66
                                                      Întrebare pentru sală Porniți eșantionul în 2010. Respinge ADF rădăcina unitară în cursul real qt?
                                                      Răspuns

                                                      Nu: p = 0,924 (cu trend 0,957), mai departe de respingere decît pe 2005–2026 (0,24). După 2010 leul s-a depreciat cu 23,7 puncte logaritmice, iar prețurile relative au crescut cu 33,1: cursul real a continuat să scadă. Un eșantion mai scurt nu poate arăta ajustări cu timpi de înjumătățire de cîțiva ani.

                                                      ROBOR și Euribor

                                                      Slide-ul 68: ROBOR și Euribor
                                                      Slide-ul 68
                                                        Întrebare pentru sală Porniți al doilea eșantion în 2015. Rămîne Engle–Granger semnificativ la 5%?
                                                        Răspuns

                                                        Nu: τ = −3,24, p = 0,063, iar Phillips–Ouliaris dă p = 0,338, față de 0,047 și 0,029 de la 2010. În plus, γ̂ din ECM-ul pentru ROBOR devine pozitiv (0,011): după 2015 ROBOR nu se mai întoarce spre relația cu Euribor. Cu o politică monetară proprie, legătura dintre cele două dobînzi depinde mult de perioada aleasă.

                                                        Trei monede central-europene

                                                        Slide-ul 70: Trei monede central-europene
                                                        Slide-ul 70
                                                          Întrebare pentru sală Porniți eșantionul în 2015. Cît devine statistica urmei pentru r = 0?
                                                          Răspuns

                                                          11,1, față de valoarea critică 29,80: rangul rămîne 0, ca de la 2005 (24,2) și de la 2012 (12,7). Pe un eșantion mai scurt testul are și mai puțină putere, iar ADF nu respinge rădăcina unitară pentru niciun curs (p = 0,958; 0,626; 0,335). Nicio perioadă nu arată un trend comun al celor trei monede.

                                                          O aplicație: pairs trading

                                                          Banca Transilvania și BRD

                                                          Slide-ul 75: Banca Transilvania și BRD
                                                          Slide-ul 75
                                                            Întrebare pentru sală Porniți eșantionul în 2010. Cît devine timpul de înjumătățire al spread-ului TLV − b̂ BRD?
                                                            Răspuns

                                                            Circa 444 de zile de tranzacționare, cu ρ̂ = 0,998 și b̂ = 1,68, față de 69 de zile din 2014. Pe 2010–2026 testul Engle–Granger nu respinge „fără cointegrare” (p = 0,622): spread-ul se comportă aproape ca un mers aleator, iar o poziție deschisă ar putea aștepta ani. Rezultatul favorabil din 2014 depinde de data de început aleasă.

                                                            Pairs trading în afara eșantionului

                                                            Slide-ul 77: Pairs trading în afara eșantionului
                                                            Slide-ul 77
                                                              Întrebare pentru sală Dublați costurile (2×: 0,40% la București). Ce randament net anual are strategia la București?
                                                              Răspuns

                                                              −0,35% pe an (Sharpe −0,05), față de 0,41% cu costurile din curs; brut rămîne 1,17%. Costul de echilibru este 0,31%, deci orice cost mai mare face strategia neprofitabilă. La băncile americane, cu un cost de 0,10%, randamentul net scade doar de la 2,57% la 2,37%.

                                                              Randamentele titlurilor de stat americane GS1, GS5, GS10 și TB3MS (FRED, lunar, ianuarie 1960 – septembrie 2026), cursurile EUR/RON, EUR/HUF și EUR/PLN (BNR, sfîrșit de lună, iulie 2005 – septembrie 2026), media lunară EUR/RON și IAPC (Eurostat, iulie 2005 – august 2026), ROBOR 3M și Euribor 3M (Eurostat, august 1995 – august 2026), consumul gospodăriilor și PIB-ul României (Eurostat, T1 1995 – T2 2026, versiunea din curs, citită de pe linia graficului din seminar, fără puncte omise). Randamentele, cursurile BNR, IAPC, ROBOR și Euribor sînt citite cu funcțiile capitolului (FRED, BNR, Eurostat, descărcate pe 4 noiembrie 2026) și tăiate la datele de sfîrșit ale slide-urilor; reproduc exact cifrele din curs. Consumul, venitul și investițiile SUA: macrodata din statsmodels (T1 1959 – T3 2009). Prețurile ajustate ale acțiunilor: data/market. Testele Engle–Granger, ADF și Johansen se recalculează în browser; statisticile Phillips–Ouliaris, modelele VECM, prognozele în afara eșantionului și testele istorice pairs trading sînt cele ale codului capitolului. Simulările folosesc extragerile seminței capitolului. Variantele care nu apar în curs (alt eșantion, alt număr de laguri, alte praguri, alte costuri, alți parametri ai simulărilor) sînt rulări suplimentare ale codului capitolului, cu aceleași date și aceeași sămînță.