Variabila \(x\) cauzează Granger variabila \(y\) dacă lagurile lui \(x\) îmbunătățesc prognoza lui \(y\), dată fiind istoria lui \(y\) (Granger, 1969); testul este un test \(F\) comun pentru toți coeficienții lagurilor lui \(x\) din ecuația lui \(y\). Creșterea și inflația ajută la prognoza ROBOR, cu p-value 0,001 și 0,011, iar ROBOR nu ajută la prognoza inflației, cu p-value 0,417. Prima statistică se reface din regresia restrînsă, fără cele două laguri ale lui \(g\), și din cea nerestrînsă, cu \(T - 7 = 77\) grade de libertate:
\[F = \frac{(69{,}268 - 58{,}273)/2}{58{,}273/77} = 7{,}26,\]
peste valoarea critică \(F_{0,95}(2, 77) = 3{,}12\), deci \(H_0\) se respinge.
Ecuația ROBOR este
\[\begin{aligned} i_t = {} & -0{,}109 + 0{,}142\,g_{t-1} + 0{,}074\,g_{t-2} \\ & + 0{,}240\,\pi_{t-1} - 0{,}172\,\pi_{t-2} \\ & + 1{,}042\,i_{t-1} - 0{,}119\,i_{t-2} + u_t. \end{aligned}\]
Pe termen lung, cu \(i_t = i_{t-1} = i_{t-2}\) și \(\pi_t = \pi_{t-1} = \pi_{t-2}\), efectul inflației asupra ROBOR este suma coeficienților lui \(\pi\) împărțită la unu minus suma coeficienților lui \(i\):
\[\begin{aligned} \frac{\partial i}{\partial \pi} &= \frac{0{,}2402 - 0{,}1718}{1 - 1{,}0424 + 0{,}1186} \\ &= \frac{0{,}0684}{0{,}0762} = 0{,}90 \text{ pp}, \end{aligned}\]
cu coeficienții luați cu patru zecimale, deoarece cu trei zecimale numitorul ar fi \(1 - 1{,}042 + 0{,}119 = 0{,}077\) în loc de 0,076.
Dobînda interbancară urmează economia și inflația, așa cum ar implica reacția unei bănci centrale; legătura inversă nu apare în datele trimestriale. Efectul pe termen lung împarte la 0,0762, un număr apropiat de zero, deci este imprecis. Cauzalitatea Granger înseamnă predictibilitate, nu dovada unui efect al politicii monetare.